Obiectivul acestui Standard este de a stabili:

1. momentul in care o entitate trebuie sa-si ajusteze situatiile financiare datorita evenimentelor ulterioare datei bilantului; si

2. prezentarile de informatii pe care trebuie sa le faca o entitate cu privire la data la care au fost autorizate pentru publicare situatiile financiare si cu privire la evenimentele ulterioare datei bilantului.

Standardul cere, de asemenea, ca o entitate sa nu-si intocmeasca situatiile financiare pe baza principiului continuitatii activitatii daca evenimentele ulterioare datei bilantului indica faptul ca acest principiu este adecvat.

Evenimentele ulterioare datei bilantului sunt acele evenimente, atat favorabile, cat si nefavorabile, care au loc intre data bilantului si data la care situatiile financiare sunt autorizate pentru emitere. Pot fi identificate doua tipuri de evenimente:

Obiectivul acestui IFRS este de a solicita entitatilor sa furnizeze prezentari in situatiile lor financiare care sa permite utilizatorilor sa evalueze:

1. semnificatia intrusmentelor financiare pentru pozitia financiara si performanta entitatii; si
2. natura si intinderea riscurilor provenite din instrumentele financiare la care entitatea este expusa in timpul perioadei si la sfarsitul perioadei de raportare, si modul in care entitatea administreaza aceste riscuri. Prezentarile calitative descriu obiectivele managementului, politicile si procesele de administrare a acestor riscuri. Prezentarile cantitative furnizeaza informatii despre extinderea la care enitatea este supusa riscului, bazate pe informatii furnizate intern de personalul cheie de management al entitatii. Impreuna, aceste prezentari furnizeaza o vedere de ansamblu asupra utilizarii instrumentelor financiare de catre entitate si expunerea la riscul pe care acestea il creaza.

Obiectivul acestui IFRS este de a specifica modul de raportare financiara pentru explorarea si evaluarea resurselor minerale.

Cheltuielile de explorare si evaluare sunt cheltuielile aferente unei entitati ce survin in conexiune cu explorarea si evaluarea resurselor minerale inainte ca fezabilitatea tehnica si viabilitatea comerciala ale extragerii de resurse minerale sa fie demonstrabile. Exploararea de resurse minerale si evaluarea acestora este cautarea de resurse minerale, incluzand minerale, petrol, gaze naturale si alte asemenea resurse non regenerabile dupa ce enitatea a obtinut dreptul legal de a explora o arie definita, ca si determinarea fezabilitatii tehnice si a viabilitatii comerciale ale extragerii de resurse minerale.

Obiectivul acestui IFRS este de a descrie contabilizarea activelor detinute pentru vanzare, precum si prezentarea activitatilor intrerupte. In special, IFRS-ul se refera la urmatoarele cerinte:

• activele care intrunesc conditiile pentru a fi catalogate drept active detinute pentru vanzare trebuie evaluate la valoarea cea mai mica dintre valoarea contabila si valoarea justa minus costurile de vanzare, precum si intreruperea inregistrarii deprecierii acestor active; si

Obiectivul acestui Standard este acela de a specifica modul de raportare financiara a contractelor de asigurare pentru orice entitate care emite astfel de contracte (descrisa in acest IFRS ca un asigurator), pana la definitivarea de catre Consiliu a celei de-a doua faze a proiectului sau privind contractele de asigurare. In special, acest IFRS solicita:

1. imbunatatiri limitate ale contabilizarii contractelor de asigurare de catre asiguratori.
2. detalii care identifica si explica sumele din situatiile financiare ale unui asigurator rezultate din contracte de asigurare si ajuta utilizatorii acelor situatii financiare sa inteleaga valoarea, planificarea si incertitudinea viitoarelor fluxuri de trezorerie rezultate din contracte de asigurare.

Un contract de asigurare este un contract in care o parte (asiguratorul) accepta un risc de asigurare semnificativ din partea celeilalte parti (asiguratul), convenind sa compenseze asiguratul daca un eveniment viitor nesigur specificat il afecteaza pe acesta din urma.

Obiectivul acestui Standard este de a intensifica relevanta, credibilitatea si comparabilitatea informatiilor pe care o entitate le prezinta in situatiile financiare in legatura cu o combinare de intreprinderi si efectele acesteia. Realizeaza acest obiectiv prin stabilirea principiilor si cerintelor conform carora un dobanditor:

1. recunoaste si evalueaza in situatiile sale financiare activele identificabile achizitionate, datoriile asumate si orice interes minoritar in legatura cu achizitia;
2. recunoaste si evalueaza fondul comercial achizitionat in urma combinarii de intreprinderi sau un castig din cumpararea unei afaceri; si
3. determina ce informatii trebuie prezentate utilizatorilor situatiilor financiare pentru a evalua natura si efectele financiare ale combinarii de intreprinderi.

Obiectivul acestui Standard este de a stabili criteriile de selectie si modificare a politicilor contabile, impreuna cu tratamentul contabil si prezentarea modificarilor in politicile contabile, modificarilor in estimarile contabile si corectarea erorilor. Standardul intentioneaza sa sporeasca gradul de relevanta si incredere al situatiilor financiare ale unei entitati, precum si gradul de comparabilitate a acestor situatii financiare in timp, ca si cu situatiile financiare ale altor entitati.

Politicile contabile

Politicile contabile reprezinta principiile, bazele, conventiile, regulile si practicile specifice adoptate de o entitate la intocmirea si prezentarea situatiilor financiare. Cand un Standard IFRS se aplica in mod specific unei tranzactii, altui eveniment sau conditii, politica sau politicile contabila (e) aplicate acelui element vor fi determinate prin aplicarea Standardului IFRS si luand in considerare orice indrumare relevanta privind implementarea emisa de catre IASB pentru Standard.

Obiectivul acestui Standard este acela de a impune furnizarea de informatii cu privire la istoricul miscarilor de numerar si de echivalent de numerar ale unei entitati, prin intermediul situatiei fluxurilor de trezorerie, clasificand fluxurile de trezorerie din timpul perioadei in fluxuri din activitati de exploatare, investitie si financiare.

Fluxurile de trezorerie sunt intrarile sau iesirile de numerar si echivalente de numerar. Numerarul cuprinde disponibilitatile banesti si depozitele la vedere. Echivalentele de numerar sunt investitiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide, care sunt usor convertibile in sume cunoscute de numerar si care sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii.

Obiectivul acestui Standard este acela de a descrie tratamentul contabil pentru stocuri. O problema fundamentala in contabilizarea stocurilor o constituie valoarea costului ce urmeaza a fi recunoscuta drept activ si reportata pana cand veniturile aferente sunt recunoscute. Acest Standard furnizeaza recomandari referitoare la determinarea costului si la recunoasterea ulterioara drept cheltuiala, incluzand orice diminuare a valorii pana la valoarea realizabila neta.

De asemenea Standardul furnizeaza recomandari cu privire la formulele de determinare a costului care sunt utilizate la calcularea costurilor stocurilor.

Stocurile trebuie evaluiate la valoarea cea mai mica dintre cost si valoarea realizabila neta.

Obiectivul acestui standard este de a prescrie baza pentru prezentarea situatiilor financiare generale pentru a asigura comparabilitatea atat cu situatiile financiare ale entitatii din perioadele precedente, cat si cu situatiile financiare ale altor entitati. Pentru a realiza acest obiectiv, acest Standard prevede considerente generale pentru prezentarea situatiilor financiare, recomandari pentru structura acestora si cerinte minime privind continutul lor.

Obiectivul acestui standard este specificarea raportarii financiare de catre o entitate atunci cand aceasta intreprinde o tranzactie cu plata pe baza de actiuni. In special se cere ca o entitate sa reflecte in  profitul sau pierderea sa, precum si in pozitia sa financiara, efectele tranzactiilor cu plata pe baza de actiuni, inclusiv cheltuielile asociate tranzactiilor in care sunt acordate angajatilor optiuni pe actiuni.

Acest IFRS cere ca o entitate sa recunoasca tranzactiile cu plata pe baza de actiuni in situatiile sale financiare, inclusiv tranzactiile cu angajatii sau alte parti care vor fi decontate in numerar, alte active sau instrumente de capitaluri proprii ale entitatii. Nu exista exceptii la acest IFRS, altele decat pentru tranzactiile pentru care se aplica alte Standarde.

Obiectivul acestui IFRS este sa asigure ca primele situatiie financiare IFRS ale unei entitati si rapoartele sale financiare interimare, pentru perioada acoperita de acele situatii financiare, contin informatii de inalta calitate care:

1. sunt transparente pentru utilizatori si comparabile pentru toate perioadele prezentate;
2. asigura un punct de plecare adecvat pentru o contabilitate conforma cu IFRS-uri; si
3. pot fi generate cu un cost care nu depaseste beneficiile utilizatorilor.

IASB deschide discutiile referitoare la cresterea transparentei in contabilitate in ceea ce priveste beneficiile angajatilor

IASB a publicat in data de 27 Martie 2008 spre comentare publica un proiect de discutii asupra IAS 19 - Beneficiile angajatilor. Proiectul stabileste abordari preliminare despre cum pot fi imbunatatite evidentele contabile referitoare la anumite beneficii ulterioare perioadei de munca, inclusiv pensii.

Proiectul de discutii, dezvoltat in colaborare cu IASB Grupul de Lucru privind Beneficiile Angajatilor, dezbate principalele preocupari privind reflectarea contabila inadecvata stabilita de IAS 19, preocupari exprimate de o gama larga de parti interesate in dorinta ca acest standard sa fie revizuit.

Principalele puncte atinse:

• amanarea recunoasterii castigurilor sau pierderilor duce la denaturari in situatiile financiare vizand pozitia financiara a entitatii;
• multiplele optiuni vis-a-vis de recunoasterea amanata duc la o slaba posibilitate de comparare a datelor intre companii;
• neclaritatea in definirea perspectivelor de beneficii duce la inconsistenta si comparabilitate slaba pentru acele perspective de beneficii ce includ o anumita rata de retur promisa a contributiilor legate de un activ sau de o conditie;

Cadrul General al IASB a fost aprobat de Consiliul IASC in Aprilie 1989, in vederea publicarii lui in Iulie 1989, si adoptat de IASB in Aprilie 2001.

Acest cadru general (Framework) stabileste principiile care stau la baza intocmirii si prezentarii Situatiilor Financiare pentru utilizatorii externi.

Cadrul general stabileste:

1. Obiectivul situatiilor financiare;

2. Caracterisiticile calitative ce determina utilitatea informatiilor cuprinse in situatiile financiare;

3. Definirea, recunoasterea si evaluarea elementelor pe baza carora se intocmesc situatiile financiare; si

4. Conceptele de capital si de mentinere a capitalului.