|
Tichetele de vacanta |
|
|
Pentru recuperarea si intretinerea capacitatii de munca a personalului salarial, angajatorii care incadreaza personal prin incheierea unui contract individual de munca pot acorda, in conditiile legii, bonuri de valoare, denumite in continuare tichete de vacanta.
Institutiile din sectorul bugetar definite conform Legii nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile ulterioare, si Legii nr. 273/2006 privind finantele publice locale, cu modificarile si completarile ulterioare, indiferent de sistemul de finantare si subordonare, inclusiv cele care se finanteaza integral din venituri proprii, regiile autonome, societatile comerciale la care statul este actionar unic sau actionar majoritar, societatile si companiile nationale care incadreaza personal prin incheierea unui contract individual de munca acorda, in conditiile legii, tichete de vacanta.
|
|
Citeşte mai departe...
|
|
|
Valoarea tichetelor de masa va creste incepand cu Martie 2009 |
|
|
|
Valoarea nominala a unui tichet de masa pentru semestrul I 2009, incepand cu luna martie, este stabilita la 8,48 lei, conform Ordinului MMFPS nr. 161/2009.
Conform Codului fiscal, art. 21 lit. e), tichetele de masa acordate de angajatori sunt cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit.
Aceste tichete de masa, conform art. 55 alin. 4 lit. b) Cod Fiscal, nu sunt incluse in veniturile salariale si nu sunt impozabile.
|
|
|
Veniturile luate in calcul la indemnizatia pentru cresterea copilului |
|
|
|
Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale (MMFPS) a definit,
prin ordinul nr. 68/2009, veniturile care se iau in considerare la
stabilirea cuantumului indemnizatiei pentru cresterea copilului.
De la 1 ianuarie 2009, indemnizatie lunara pentru cresterea copilului
este in cuantum de 600 lei sau, optional, in cuantum de 85% din media
veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 lei.
|
|
Citeşte mai departe...
|
|
|
Codul Muncii - Jurisdictia muncii |
|
|
|
 CAP. 1 Dispoziţii generale ART. 281 Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod. |
|
Citeşte mai departe...
|
|
|
Codul Muncii - Dispozitii tranzitorii si finale |
|
|
|
ART. 292 Potrivit obligaţiilor internaţionale asumate de România, legislaţia muncii va fi armonizată permanent cu normele Uniunii Europene, cu convenţiile şi recomandările Organizaţiei Internaţionale a Muncii, cu normele dreptului internaţional al muncii. ART. 293 România va realiza transpunerea, până la data aderării la Uniunea Europeană, în legislaţia naţională a dispoziţiilor comunitare privind comitetul european de întreprindere în unităţile de dimensiune comunitară, pe măsura apariţiei şi dezvoltării în economie a unor astfel de întreprinderi, precum şi pe cele privind detaşarea salariaţilor în cadrul furnizării de servicii. |
|
Citeşte mai departe...
|
|
|
Codul Muncii - Contractele colective de munca |
|
|
|

ART. 236 (1) Contractul colectiv de muncă este convenţia încheiată în formă scrisă între angajator sau organizaţia patronală, de o parte, şi salariaţi, reprezentaţi prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condiţiile de muncă, salarizarea, precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile de muncă. (2) Negocierea colectivă este obligatorie, cu excepţia cazului în care angajatorul are încadraţi mai puţin de 21 de salariaţi. (3) La negocierea clauzelor şi la încheierea contractelor colective de muncă părţile sunt egale şi libere. (4) Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale constituie legea părţilor. |
|
Citeşte mai departe...
|
|
|
Codul Muncii - Conflictele de munca |
|
|
|

CAP. 1 Dispoziţii generale ART. 248 (1) Conflictul de muncă reprezintă orice dezacord intervenit între partenerii sociali, în raporturile de muncă. (2) Conflictele de muncă ce au ca obiect stabilirea condiţiilor de muncă cu ocazia negocierii contractelor colective de muncă sunt conflicte referitoare la interesele cu caracter profesional, social sau economic ale salariaţilor, denumite conflicte de interese. (3) Conflictele de muncă ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii decurgând din legi ori din alte acte normative, precum şi din contractele colective sau individuale de muncă sunt conflicte referitoare la drepturile salariaţilor, denumite conflicte de drepturi. |
|
Citeşte mai departe...
|
|
|
Codul Muncii - Inspectia Muncii |
|
|
|
ART. 254 Aplicarea reglementărilor generale şi speciale în domeniul relaţiilor de muncă, securităţii şi sănătăţii în muncă este supusă controlului Inspecţiei Muncii, ca organism specializat al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei. ART. 255 Inspecţia Muncii are în subordine inspectorate teritoriale de muncă, organizate în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti. ART. 256 Înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii sunt reglementate prin lege specială. |
|
Citeşte mai departe...
|
|
|
Codul Muncii - Raspunderea juridica |
|
|
|
CAP. 1 Regulamentul intern ART. 257 Regulamentul intern se întocmeşte de către angajator, cu consultarea sindicatului sau a reprezentanţilor salariaţilor, după caz. ART. 258 Regulamentul intern cuprinde cel puţin următoarele categorii de dispoziţii: a) reguli privind protecţia, igiena şi securitatea în muncă în cadrul unităţii; b) reguli privind respectarea principiului nediscriminării şi al înlăturării oricărei forme de încălcare a demnităţii; c) drepturile şi obligaţiile angajatorului şi al salariaţilor; d) procedura de soluţionare a cererilor sau reclamaţiilor individuale ale salariaţilor; e) reguli concrete privind disciplina muncii în unitate; f) abaterile disciplinare şi sancţiunile aplicabile; g) reguli referitoare la procedura disciplinară; h) modalităţile de aplicare a altor dispoziţii legale sau contractuale specifice. |
|
Citeşte mai departe...
|
|
|
Contract colectiv de munca nr. 631 din 5 decembrie 2007 la nivelul ramurii constructii 2008-2009 |
|
|
|

Contract colectiv de muncă nr. 631 din 5 decembrie 2007 la nivelul ramurii construcţii pe anii 2008-2009 înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şansecu numărul 631/17/5.12.2007 Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse În temeiul prevederilor Legii nr. 130/1996, republicată, ale Legii Patronatelor nr. 356/2001 şi ale Legii nr. 54/2003, părţile contractante sunt: |
|
Citeşte mai departe...
|
|
|
Codul Muncii - Sanatatatea si securitatea in munca |
|
|

CAP. 1 Reguli generale ART. 171 (1) *** Abrogat (2) Angajatorul are obligaţia să asigure securitatea şi sănătatea salariaţilor în toate aspectele legate de muncă. (3) Dacă un angajator apelează la persoane sau servicii exterioare, aceasta nu îl exonerează de răspundere în acest domeniu. (4) Obligaţiile salariaţilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă nu pot aduce atingere responsabilităţii angajatorului. (5) Măsurile privind securitatea şi sănătatea în muncă nu pot să determine, în nici un caz, obligaţii financiare pentru salariaţi. |
|
Citeşte mai departe...
|
|
|
Codul Muncii - Formarea profesionala |
|
|

CAP. 1 Dispoziţii generale ART. 188 (1) Formarea profesională a salariaţilor are următoarele obiective principale: a) adaptarea salariatului la cerinţele postului sau ale locului de muncă; b) obţinerea unei calificări profesionale; c) actualizarea cunoştinţelor şi deprinderilor specifice postului şi locului de muncă şi perfecţionarea pregătirii profesionale pentru ocupaţia de bază; d) reconversia profesională determinată de restructurări socioeconomice; e) dobândirea unor cunoştinţe avansate, a unor metode şi procedee moderne, necesare pentru realizarea activităţilor profesionale; f) prevenirea riscului şomajului; g) promovarea în muncă şi dezvoltarea carierei profesionale. (2) Formarea profesională şi evaluarea cunoştinţelor se fac pe baza standardelor ocupaţionale. |
|
Citeşte mai departe...
|
|
|
Codul Muncii - Dialogul social |
|
|

CAP. 1 Dispoziţii generale ART. 214 Pentru asigurarea climatului de stabilitate şi pace socială, prin lege sunt reglementate modalităţile de consultări şi dialog permanent între partenerii sociali. ART. 215 Consiliul Economic şi Social este instituţie publică de interes naţional, tripartită, autonomă, constituită în scopul realizării dialogului social la nivel naţional. ART. 216 În cadrul ministerelor şi prefecturilor funcţionează, în condiţiile legii, comisii de dialog social, cu caracter consultativ, între administraţia publică, sindicate şi patronat. |
|
Citeşte mai departe...
|
|
|
Codul Muncii - Salarizarea |
|
|

CAP. 1 Dispoziţii generale ART. 154 (1) Salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă. (2) Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani. (3) La stabilirea şi la acordarea salariului este interzisă orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală. ART. 155 Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri. ART. 156 Salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligaţii băneşti ale angajatorilor. |
|
Citeşte mai departe...
|
|
|
Codul Muncii - Timpul de munca si timpul de odihna |
|
|

CAP. 1 Timpul de muncă Durata timpului de muncă ART. 108 Timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziţia angajatorului şi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil şi/sau ale legislaţiei în vigoare. ART. 109 (1) Pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână. (2) În cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi şi de 30 de ore pe săptămână. |
|
Citeşte mai departe...
|
|
|